| 1.
|
RIM'A, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleasi sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. - Din fr. rimer. Sursă
: DEX'98
( 59076)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
R'IMĂ, rime, s.f. Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt (ori segment dintr-un cuvânt) care rimează cu altul. ♦ Vers. - Din fr. rime. Sursă
: DEX'98
( 59078)
- IoanSoleriu |
| |
| 3.
|
RIM'A vb. v. versifica. Sursă
: Sinonime
( 206462)
- siveco |
| |
| 4.
|
R'IMĂ s. v. vers. Sursă
: Sinonime
( 206464)
- siveco |
| |
| 5.
|
rim'a vb., ind. prez. 1 sg. rim'ez, 3 sg. si pl. rime'ază
Sursă
: DOR
(278768)
- siveco |
| |
| 6.
|
r'imă s. f., g.-d. art. r'imei; pl. r'ime
Sursă
: DOR
(278769)
- siveco |
| |
| 7.
|
A RIM//'A ~'ez intranz. 1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rimă; a avea aceeasi rimă. 2) A face versuri cu rimă. 3) fig. (despre lucruri, oameni, idei etc.) A se potrivi întoc-mai; a se îmbina în mod armonios; a fi în ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimer
Sursă
: NODEX
(351682)
- siveco |
| |
| 8.
|
R'IM//Ă ~e f. 1) Potrivire armonioasă a sunetelor finale în două sau mai multe versuri. 2) Cuvânt care în vers rimează cu alt cuvânt. /<fr. rime
Sursă
: NODEX
(351683)
- siveco |
| |
|
|